1. Ridic în al Tău Nume un pahar,
Plin de viață, dătător de har,
Cu apă vie, limpede, de cristal,
Din râul care curge peste mal.

2. Ce sufletul-mi înviorează,
Lupta-n viață o-nflăcărează,
Să iubesc ce-ai pus în ea,
În tolba inimii, ca pe-o comoară-a Ta.

3. Ridic în al Tău Nume tot mai sus
Steagul alb, căci am învins,
M-ai purtat din val spre mal,
Când mă luptam cu răul cel amar.

4. Vârful muntelui e împodobit
Prin izbăvirea celui ce a suferit,
Câștigată printre cele rele,
Pentru binele meu, prin Tine.

5. Ridic în al Tău Nume mâna rece,
Ce a rămas orfană de-o vreme,
Oferind un colț de pâine
Celui care astăzi nu mai are.

6. Proaspăt scoasă din cuptor,
Caldă, luată de pe vatră, cu dor,
Acesta este gustul de viață dătător
Din cer, pentru omul muritor.

7. Ridic în al Tău Nume spinii
Care se-mpletesc prin ani,
Vicleni, dorind ca-n ceasul greu
Să lase rană-n trupul meu.

8. Însă cine poate să doboare
Puterea ce din cenușă răsare,
Puterea ascunsă în întuneric,
Legată de lumină pentru omul cel vremelnic?

9. Ridic în al Tău Nume tolba plină,
Înjumătățită, primind-o în inimă,
Îndeplinind legea întreagă,
Pe care mi-ai lăsat-o ca poruncă.

10. Ridic în al Tău Nume crucea,
Ce peste umeri grei apasă,
Dar drumul care pare fără scăpare
Mă duce către a Ta salvare.

11. Și chiar dacă pașii îmi sunt apăsați,
Prin grele văi și munți întunecați,
În urma mea rămâne tot ce doare,
Iar înainte mi se deschide o cărare.

12. Ridic în al Tău Nume tot ce doare,
Și tot ce pare pierdut în încercare,
Căci Tu din rău faci biruință,
Iar dintr-o rană faci căință.